Studiu de caz
Cu totii ne-am imbolnavit la un moment dat sau am avut diferite dureri la care nu am putut gasi o explicatie medicala si care au trecut asa cum au aparut: din senin. Aceste suferinte “inexplicabile” ale corpului isi gasesc explicatia in suferintele psihice, suferinte care pot fii foarte profunde si in consecinta inconstiente sau care sunt blocate, ignorate, netraite din diferite motive. De exemplu nu imi accept suferinta pentru ca trebuie sa fiu puternic si prin urmare o reprim. Dar acea suferinta nu poate ramane inchisa pentru totdeauna asa ca iese la suprafata pe unde poate si se transforma in altceva cum ar fii suferinte ale corpului. Psihosomatica trateaza pe larg legatura dintre minte si corp, dintre psihic si fizic si felul in care cele doua sunt intercorelate si se pot influenta una pe celalata.
In cadrul acestui eseu ma voi centra pe abordarea legaturii corp – minte dintr-o perspectiva relationala si pentru aceasta este nevoie sa aduc in discutie cateva elemente teoretice din Analiza Tranzactionala. Astfel, AT-ul considera ca avem trei stari ale eului: cea de Parinte, cea de Adult si cea de Copil. Eric Berne a definit o stare a eului ca fiind “un model constant de sentimente si experiente direct relational cu un model de comportament”. Starea de Parinte este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la parinti sau figurile parentale. Starea de Adult este un set de comportamente ganduri si sentimente care sunt reactii directe la “aici si acum”. Adultul nu se refera la varsta matura, si copii mici au Adult. Starea de Copil a eului este o colectie de comportamnete, ganduri si sentimente, “inregistrari” ale experientelor din copilarie si ale modului in care am raspuns la aceste experiente. La o analiza de ordin secund, observam ca starile eului sunt subdivizate (in functie de analiza – structurala sau functionala). Din punct de vedere structural starea eului de Copil este cuprinsa si ea din Parinte, Adult, Copil. In acest caz, Copilul este reprezentat de Copilul somatic, copil care nu are limbaj si raspunde evenimentelor prin reactii somtice; este vorba de varsta de pana la un an. Adultul sau “Micul Profesor”, reprezentat de intuitia copilului si Parintele.
In principiu in relatii noi putem functiona din toate cele trei stari ale eului. Totusi, uneori apare fenomenul de exculdere: un individ alege sa nu isi foloseasca una sau mai multe stari ale eului si in respentiva relatie functioneaza de cele mai multe ori din una sau doua stari ale eului. Cand ambii indivizi care relationeaza isi exclud diferite stari ale eului apare simbioza. simbioza se produce atunci cand doi sau mai multi indivizi se comporta ca si cum ar fi o singura persoana. De obicei, unul dintre ei exclude in mod sistematic Copilul, folosind doar Parintele si Adultul. Celalalt adopta pozitia inversa, ramanand in Copil si excluzand celelalte doua stari. Astfel, ei nu folosesc decat trei stari ale eului. Aceasta este simbioza de ordin I si este intalnita deseori in relatiile sociale. In relatiile mai profunde, in cupluri sau in familii sub prima simbioza exista si o a doua. Aceasta se numeste simbioza de ordin II, deoarece se produce in structura de ordin II a starii eului de Copil dupa cum se poate vedea in figura de mai jos. Astfel la o prima vedere una dintre persoanele din relatiie foloseste starile se Adult si Parinte iar cealalta pe cea de Copil. La un nivel mai profund, persoana care isi foloseste starea eului de copil, satisface nevoile Copilului Somatic ale celeilate persoane. Acest tip de simbioza este unul foarte dificil de rupt deoarece nevoile Copilului Somatic sunt nevoi care pentru persoana in cauza au legatura cu supravietuirea.
Voi pune in discutie in continuare un caz somatic in care este prezenta simbioza de ordin II. In acest caz este vorba despre o relatie mama-fiica. In prezent mama este in varsta de aproximativ 65 de ani iar fiica de aproximativ 40. Pe parcursul acestei relatii mama a fost una hiperprotectiva, functionand in relatia cu fiica ei din starile eului de Parinte si Adult iar fiica s-a supus cerintelor mamei, folosindu-si starea eului de Copil. Ceea ce in trecut nu era evident era faptul la sub aceasta simbioza se dezvolta o simbioza de ordin II a carui prim indiciu a fost interdictia mamei ca fiica sa mearga la facultate in alt oras. Daca acest lucur s-ar fi intamplat atunci mama nu ar fi pierdut doar posibilitatea de control asupra fiicei ci nu i-ar mai fi fost satisfacute anumite nevoi ale Copilului Somatic. Deci fiica a ramas in acelasi oras, s-a maritat, a facut la randul ei copii. In tot acest timp relatia cu mama ei a ramas una foarte apropiata: vorbeau de mai multe ori pe zi la telefon si se intalneau zilnic. Mama isi pastreaza comportamentul hiperprotectiv ajutand-o pe fiica ei in absolut orice iar fiica continua sa se supuna cerintelor mamei.
Odata cu inaintarea in varsta a mamei apar problemele de sanatate specifice varstei si se declansaza si o usoara hipocondrie: fiecare durere este exagerata si se sfarseste printr-un consult medical. De cealalta parte, fiica este din ce in ce mai ocupata cu proprii copii si are din ce in ce mai putin timp in care sa aiba grija de mama sa. In consecinta mama se imbolnaveste din ce in ce mai des ceea ce o face pe fiica sa revina. Situatia evolueaza si la fiecare plecare din oras sau din tara a fiicii mama se imbolnaveste, afectiunile fiind diferite si insanatositea producandu-se la prima vizita la medic la intoarcerea fiicei. Daca fiica nu este disponibila, mama nu se duce singura la medic. In conformitate cu teoria prezentata mai sus explicatia ar fi ca pe o fragilitate fizica data de varsta intreruperea temporara a relatiei, deci si a simbiozei, are efecte in plan somtic. Astfel Compilul Somatic al mamei “intra in panica” si “da un semnal de alarma”, imbolnavindu-se, astfel incat relatia sa fie reluata si nevoile sa ii fie din nou satisfacute. De cealalata parte si fiica are nevoie de aceasta simbioza si are nevoie sa aiba grija de nevoile primare ale mamei ei. In acelasi timp se mentine si simbioza de ordinul I deoarece mama alege spitalul si doctorul la care trebuie dusa iar fiica actioneaza conform cerintelor mamei.
Urmatorul pas de evolutie al situatiei este acela in care fiica doar ii spune mamei ca trebuie sa plece din localitate iar mama in seara respectiva mama se imbolnaveste iar fiica nu mai pleaca. In consecinta fiica nu mai poate pleca nicaieri si atat timp cat este foarte apropiata de mama sa, mama este sanatoasa. In aceasta relatie nu exista dispute sau diferente de opinii deoarece acestea ar reprezenta plecari simbolice din “relatia perfecta” si au acelasi efect ca plecarile efective.
Acesta este stadiul in care se afla acum relatia si cele doua persoane. Vazuta din exterior este in mod evident vorba despre o relatie defectuasa care creeaza dificultati ambelor persoane implicate. Totusi, din interior experienta este alta. Ambele considera ca nu este placut sa se imbolnaveasca mama dar ca asta este situatia si asa ar trebui sa fie lucrurile. In mod evident, beneficiile secundare, psihologice, profunde, pe care ambele persoane le obtin sunt mult mai importante decat efortul depus in a merge lunar la doctori sau furustrarea data de imposibilitatea de a pleca din oras.
Simbioza de ordin II are o putenica componenta transgenerationala in sensul ca, in acest caz, acelasi pattern a fost repetat de mama cu mama ei (si probabil si ea cu mama ei) si de fiica cu fiica ei. Dupa cum am spus si mai sus, la partea teoretica iesirea din simbioza de ordin II este destul de dificila si se poate reliza prin constientizarea acesteia si lucru personal. Iesirea din simbioza poate fii foarte dureroasa pentru ambele persoane implicate iar atunci cand se produce de o singura parte din celalata parte vor exista permanent invitatii la simbioza. In cazul prezentat, presupunand ca fiica ar merge la psihoterapie si ar reusi sa iasa din relatia simbiotica, incercand sa o transforme intr-o relatie sanatoasa, probabil mama s-ar imbolnavi si mai tare, cerand in acest fel fiicei sa se intoarca. Cel mai eficient este ca ambele persoane sa isi doreasca iesirea din simbioza si sa isi continue relatia intr-un mod sanatos: Adult – Adult.
Bibliografie: Yan Stewart, Vann Joines, AT Astazi, editura Mirton, Timisoara, 2007
Psiholog Lucia Ionas