Internationale
Sigmund Freud
Nascut la 6 mai 1856, in orasul Freiberg, nu a fost exact cel care a inventat ideea de constient versus inconstient, dar a fost cel care a popularizat ideea. Starea constienta este cea in care suntem constienti de fiecare moment particular, perceptiile din momentul prezent, memoria, gandurile, fanteziile, sentimentele. Foarte aproape de constient, exista ceea ce Freud a denumit preconstient (tot ce poate deveni imediat constient, amintirile la care nu va ganditi exact in acest moment, dar care pot fi readuse imediat). Cel mai mare este inconstientul, care contine toate faptele care nu sunt usor accesibile, inclusiv multe lucruri care isi au originea acolo (impulsurile) si lucruri care sunt ascunse acolo deoarece nu putem suporta sa le privim, cum ar fi amintirile sau sentimentele asociate cu traume.
Freud sustine ca inconstientul este sursa motivatiilor noastre, indiferent ca acestea sunt simple dorinte de hrana sau sex, compulsiuni nevrotice sau inspiratiile unui artist sau savant. Cu toate acestea, avem foarte des tentatia sa negam sau sa avem rezistente in a deveni constienti de aceste motive.
Émile Coué
„În fiecare zi mă simt din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere!” Așa își începea discursul profesorul Dan Seracu, citându-l pe Émile Coué, atât în fața studenților săi, cât și în fața pacienților. Când l-am auzit pentru prima oară era undeva prin toamna lui 1994, nu cunoșteam prea multe privitoare la acest om supranumit „negustor de fericire” și „schimbător de minți”. Începusem însă, să-l cunosc pe profesorul și Maestrul Dan Seracu, cel care în admirația sa, ne vorbea ades de Émile Coué și realizările extraordinare ale acestuia în procesul de vindecare al unor afecțiuni ce într-un mod de abordare „clasic”, ori nu ar fi avut soluționare, ori ar fi fost necesară o perioadă lungă de suferință. Mai târziu, după mulți ani am realizat fascinat că, în esență viața lui Dan Seracu se asemăna atât de mult cu viața, încercările și realizările lui Émile Coué, amândoi chimiști ce au intrat în marea aventură de explorare a minții omului, integrându-se într-un curent numit astăzi psihologie transpersonală.
Este greu, ca psiholog sau medic, să nu fi atras de Émile Coué, de munca și rezultatele acestuia în realizarea procesului de vindecare, de atitudinea și abordarea sa: „în fiecare bolnav este un om sănătos care nu știe că este sănătos.”
Ani de zile am studiat și am încercat să-i învăț mecanismele și abordarea, fascinat și impresionat de rezultatele obținute și dovedite clinic. Am introdus abordarea sa și în cadrul orelor de terapie cu pacienții, dar și în conferințele și întâlnirile mele cu studenții. Acest fapt a avut rezultate surprinzătoare, dovedind faptul că această formă de „autosugestie” este un fenomen simplu de expus și practicat și în zilele noastre, cu rezultate la fel de benefice ca și la începutul anilor 1900, când Émile Coué a creat la Nancy (1910) prima sa școală ce s-a transformat, mai târziu, în Institutul Coué din Franța cu filiale în New York, Londra, Berlin, Geneva, creând astfel un curent novator în psihologie și întrezărind parcă, ceea ce mai târziu avea să se numească Medicina psihosomatică, nedefinind clar termenul el a făcut, totuși o legătură directă între factorii psihosociali și influența stresului asupra stării de sănătate.
Personal, îl consider pe Émile Coué, părintele unor abordări ce s-au cristalizat mai târziu fiind inițiatorul unor adevărate școli ce acum își dovedesc pe deplin aplicabilitatea. Astfel, programarea neurolingvistică (NLP), gândirea pozitivă, autosugestia, autohipnoza, hipnoterapia, automotivarea, imageria dirijată, Trainingul autogen al lui Schultz, Analiza Tranzacțională (AT), terapiile orientate pe soluție, vizualizarea ca formă terapeutică, psihologia transpersonală și chiar psihosomatica îi datorează lui Coué începutul, primii pași pe cărare sau, cu alte cuvinte, viziunea inventivă de a recunoaște mentalului adevărata sa forță. O forță, ce poate deopotrivă să creeze sau să distrugă.
Când prietenul meu, Nicolae Elek, editorul lucrării Stăpânirea de sine prin autosugestie conștientă (Coué, 2017), mi-a propus în urmă cu câteva săptămâni, să scriu prefața unei lucrări a lui Émile Coué, am primit-o ca pe o mare provocare, dar și în același timp o mare responsabilitate, ținând seama de opera și realizările acestui om de geniu care din nefericire a fost dat uitării mai mult sau mai puțin intenționat…
Această provocare este pentru mine cel puțin la fel de mare ca în cazul prefațării lucrărilor lui Tesla, omul de geniu ale cărui opere sunt în majoritate încă „semi-clasate”…
Poate că a sosit timpul ca în această mare bulversare a valorilor sociale și culturale să se întoarcă în sfârșit privirea către oamenii de geniu ai aceste planete, către operele și creațiile lor, pentru promovarea și cunoașterea lor. Aplicabilitatea acestora pentru binele și progresul omului, indiferent că vorbim de tehnică, comunicare sau însăși procesul de autovindecare este, mai întâi de toate, o datorie a fiecăruia dintre noi, de a face cunoscute și de a promova opera acestor mari creatori dacă nu pentru noi, pentru că am ajuns mult prea blazați și preocupați de ce fac „contemporanii” noștri, de rutina zilnică, atunci măcar pentru copiii noștri, pentru generațiile ce ne urmează. Măcar ei să revină la „normalitate”, la firesc, la frumusețe, la o viață mai bună! Lucrările acestor oameni de geniu ne pot face viața mai bună și mai sănătoasă, ne pot face să ne simțim mai bine cu noi înșine, să fim mai fericiți și mai puternici, conștientizând adevărata forță pe care o deținem.
Cu modesta mea experiență obținută de-a lungul celor 26 de ani de muncă, o parte în cercetare și o mare parte în terapie, în încercarea mea de a cunoaște mentalul și comportamentul în procesul de vindecare și autovindecare, atât ”convențional”, cât și la „frontierele cunoașterii”, pot spune că rezultatele viziunii inițiate de Émile Coué mi-au fost de un real folos. Recomand călduros lecturarea acestei lucrări și rog pe fiecare cititor să privească și printre rânduri…
Mulțumesc, încă o dată, prietenului meu, pentru ocazia oferită de a scrie aceste rânduri și pentru curajul de a scoate o astfel de lucrare, alături de cele ale lui Tesla, într-o astfel de perioadă când asemenea personalități și munca lor de geniu stau departe de vederea publicului larg.
Vă invit, așa cum îmi invit adeseori publicul, să întrați în această magică lume, permitându-mi să-l parafrazez pe marele savant Albert Einstein: „Poți să trăiești această viață ca pe un continuu Act de Magie sau poți să nu vezi nimic magic în ea”.
La finalul demersului meu, vă propun un exercițiu de conștientizare, meditând asupra viziunii noastre despre viață și despre ceea ce simțim și ceea ce creăm în această călătorie efemeră…
Noi înșine putem decide cum să ne trăim această viață. O putem vedea ca pe o binecuvântare și să ne bucurăm în fiecare clipă de ea sau putem să o vedem ca un blestem și să suferim nevăzând frumosul indiferent de darurile primite.
Un lucru ar mai fi de spus, v-ați închipuit vreodată cum ați arăta dacă, gândurile și vorbele dumneavoastră s-ar întipări pe pielea dumneavoastră, dacă ar fi văzute? Ce ar creea ele? Gândiți-vă că aceste gânduri rămân întipărite în mintea noastră și creează la rândul lor o lume nevăzută, dar care ne influențează într-un mod direct. Nespus, nevăzut…dar existent!
Așadar, vă îndemn, la această ușoară lectură, pe înțelesul tuturor și de folos pentru toți acei ce vor să devină mai sănătoși, mai puternici și mai fericiți!
Teodor Vasile, D.Sc., Ph.D.
06 – 07 Februarie 2017