Cele mai multe psihoterapii actioneaza pe fagasul largirii campului constiintei. Altfel spus, cu cat suntem mai putin constienti de motivele, sentimentele, gandurile, actiunile, perceptiile noastre, cu atat mai mult acestea ne domina si persistam in starea de blocaj. De fapt, chiar si atunci cand obiectivul tratamentului nu este propriu-zis indepartarea vreunui simptom, ci doar o optimizare, o crestere a sentimentului de bine, a optimismului, a fericirii, a libertatii, cheia este, in fapt, constientizarea.
Atunci cind accepti sa simti un lucru pentru care iti consumai toata energia ca sa nu-l simti, si esti ajutat sa-l intelegi, capeti astfel cu adevarat puterea sa-l accepti, sa treci peste suferinta declansata de acesta. Acesta este secretul prin care psihoterapia te ajuta sa revii la starea de bine.
Cele mai multe forme de psihoterapie folosesc conversația ca mod de abordare a pacientului, dar există și alte cai de acces spre pacient: scrisul; lucrările de artă, teatrul, poveștile, jocul (mai ales în psihoterapia copilului), desenul, dansul și mișcarea, sculptura, filmele.
Psihoterapia este ceva rational si accesibil, este un proces logic pe care oricine il poate intelege si urma. Scopul final al psihoterapiilor este acela de a ajuta pacientul sa decida singur si constient, in urma unui rationament lucid si matur.
Telul psihoterapeutilor nu este de a oferi pacientilor sfaturi, pacienti care nu de putine ori au intrat in starea de blocaj, gratie si a prea multor sfaturi. Asa s-a creat confuzia, astfel incat sfatul este ultimul lucru de care are nevoie pacientul. El trebuie sa se regaseasca pe sine, sa-si edifice propriile ganduri si nevoi, sa-si contureze singur dorintele si prioritatile.
Exista mare adevar in vechiul proverb „Daca ii dai omului un peste il hranesti doar pentru o zi. Daca insa il vei invata sa pescuiasca, il vei hrani toata viata.”