by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
– sau despre ADHD-ul cu note de sindrom opozant – Patricia are 6 ani. Prima impresie: un inger de copil! O fetita draguta si vioaie, pe care orice doamna in varsta din autobuz ar alinta-o si ar ferici-o in gand pe mama ei. Numai ca…Patricia nu merge la gradinita, nu vorbeste decat atunci cand vrea ea, rastoarna lucruri prin casa si se opune cu vehementa oricarei cerinte venite din partea parintilor. Sa mergi la cumparaturi in compania ei e un lucru mai dificil decat pare. In primul rand, trebuie sa mergi pe acelasi drum de fiecare data: orice abatere de la “traseul” pe care il stie ea e insotita de tipete violente si de impotriviri cat se poate de hotarate. Nici nu ai fi crezut ca un copil de 6 ani are atata forta. Sa ii explici ca trebuie “sa trecem intai pe la bunica, pentru ca asa i-am spus la telefon”, este inutil. Pentru ca daca o data a mers intr-un supermarket pe traseul acesta, va trebui sa il urmeze de fiecare data. Si la fel cu intoarcerea. Iar o data ajunsi la destinatie, incepe ‘distractia’. Patricia vede un lucru, trebuie cumparat. Nu conteaza ca mai are acasa, ca nu mai sunt bani, ca e ceva care nu i-ar folosi niciodata. Capriciul nesatisfacut duce la urlete. Iar urletele nu se opresc cu explicatii, cu cearta nici atat. Si ce te faci cand toti ochii sunt indreptati spre tine si copilul tau? Strangi din dinti si pui in cos obiectul respectiv. Liniste. Pana la capriciul urmator. La final, iti juri ca nu o vei mai lua la cumparaturi. Si...
by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
Alina este o fata de 24 de ani, studenta, care a trecut printr-una din acele incercari pe care uneori viata ni le rezerva astfel incat poate trece foarte mult timp pana sa intelegem ce anume s-a intamplat Intrebarea de ansamblu care ni se repeta la nesfarsit in minte ramanand: De ce tocmai mie?! Pana acum aproape un an de zile avea o viata cat se poate de obisnuita, facultatea ii ocupa o parte a timpului, iesirile cu amicii, familia si cel mai frumos lucru din viata ei, un baiat, Radu, impreuna cu care planuia sa se casatoreasca.Totul mergea bine, relatia lor era minunata, aveau planuri de viitor ba chiar isi gasisera un teren pe care voiau sa il cumpere in cativa ani si pe care aveau sa isi construiasca o casa pe care sa o inveseleasca cu multi copii. Doar ca intr-o zi lucrurile au capatat o cu totul alta intorsatura. In acea dimineata, imi povesteste Alina, s-au privit si Radu a imbratisat-o puternic si cald ca si cum si-ar fi luat “la revedere”. La doar doua ore Alina a aflat ca Radu a murit intr-un accident de masina pe autostrada. Lunile au trecut, dar Alina era inca atasata de amintirea lui Radu. Fotoliul din camera ei purta in el imaginea lui. Parca o privea. Cei din jurul ei nu au putut intelege acest lucru, fapt pentru care uneori, incercand sa o ajute sa treaca peste acest eveniment, ii spuneau sa il lase in pace deoarece el este mort. Incetul cu incetul si-a indepartat multi prieteni considerand ca acestia doreau sa ii faca rau.Mai mult s-a instalat o asa-numita...
by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
Corectarea dislaliei si a tulburarilor de limbaj, in general, asigura dezvoltarea psihica a individului, integrarea sa in activitate si in viata, conduce la afirmarea personalitatii pe plan social si cultural. Corectarea dislaliei este conditionata nu numai de eficacitatea metodelor logopedice, dar si de o serie de factori ce tin de particularitatile psiho-individuale ale handicapatilor de vorbire. Vorbirea sonora normala are loc numai in timpul expiratiei, pe cand in cazurile de balbaiala,de dislalie grava, handicapatul se poticneste prin emisii vocale si in timpul inspiratiei. Anomaliile organelor periferice de emitere a vorbirii (limba, buzele, bolta palatina, laringe, coarde vocale) pot provoca dislalii mecanice accentuate care fac imposibila vorbirea sonora. Frecvente fenomene dislalice apar atunci cand are loc afectarea ariilor post-centrale din emisfera stanga. Ca sistem deschis, cu autoreglare, limbajul are posibilitatea de a se perfectiona si de a se echilibra in functie de starea interna a celui care comunica, dar si in functie de modul in care este receptionat si inteles de catre interlocutor. Prin rolul jucat de limbaj in reglarea proceselor psihice se influienteaza conduita umana. Functia limbajului este de afirmare a personalitatii in plan social. Actul de comunicare, de exprimare este o modalitate comportamentala sau o manifestare specifica a fiecarei persoane. Comportamentul in general este si el o modalitate de comunicare, deoarece exprima anumite stari sufletesti, atitudini fata de realitate, dar nu e atat de variat, complex si bogat precum conduita verbala. Vorbirea, ca forma de manifestare a conduitei verbale reprezinta utilizarea individuala si specifica, la o anumita situatie concreta, a limbii. Sinclari a scos in evidenta interdependenta dintre capacitatile lingvistice si dezvoltarea unor modalitati de operare mintala. Are...
by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
Studiu de caz Cu totii ne-am imbolnavit la un moment dat sau am avut diferite dureri la care nu am putut gasi o explicatie medicala si care au trecut asa cum au aparut: din senin. Aceste suferinte “inexplicabile” ale corpului isi gasesc explicatia in suferintele psihice, suferinte care pot fii foarte profunde si in consecinta inconstiente sau care sunt blocate, ignorate, netraite din diferite motive. De exemplu nu imi accept suferinta pentru ca trebuie sa fiu puternic si prin urmare o reprim. Dar acea suferinta nu poate ramane inchisa pentru totdeauna asa ca iese la suprafata pe unde poate si se transforma in altceva cum ar fii suferinte ale corpului. Psihosomatica trateaza pe larg legatura dintre minte si corp, dintre psihic si fizic si felul in care cele doua sunt intercorelate si se pot influenta una pe celalata. In cadrul acestui eseu ma voi centra pe abordarea legaturii corp – minte dintr-o perspectiva relationala si pentru aceasta este nevoie sa aduc in discutie cateva elemente teoretice din Analiza Tranzactionala. Astfel, AT-ul considera ca avem trei stari ale eului: cea de Parinte, cea de Adult si cea de Copil. Eric Berne a definit o stare a eului ca fiind “un model constant de sentimente si experiente direct relational cu un model de comportament”. Starea de Parinte este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la parinti sau figurile parentale. Starea de Adult este un set de comportamente ganduri si sentimente care sunt reactii directe la “aici si acum”. Adultul nu se refera la varsta matura, si copii mici au Adult. Starea de Copil a eului...
by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
Un diabet mai… altfel Pe Tina o cunosc de foarte mult timp – evolutia ei m-a fascinat intotdeauna, inca dinainte de a avea idee despre existenta bolilor psihosomatice. Tina nu este o femeie tanara – are 65 ani daca este sa vorbim despre varsta biologica, dar atitudinea, vocea, comportamentul, gesturile ei nu o ridica mai sus de 30 ani. Fizic, nimeni nu ar spune ca are mai mult de 50 ani, maxim 55. Tina a trecut prin multe in viata. Basarabeanca de origine, este refugiata de razboi, venind in Romania insotita de mama ei, pe cand avea numai 4 ani. Nu-si aminteste nimic de tatal ei, care a murit cand Tina era foarte mica. Ani de zile, Tina si mama ei au avut acte false si au fost inregistrate peste tot sub alte nume, de teama de a nu fi deportate in Siberia. Mama Tinei a murit la 70 ani, iar Tina ii duce si acum dorul, desi intre ele nu a existat niciodata o relatie manifest afectuoasa, ci mai degraba rece, guvernata de indeplinirea datoriilor reciproce si de sustinere morala, in care ratiunea avea cel mai important cuvant. Tina si mama ei nu si-au facut niciodata confidente, nu s-au imbratisat niciodata, nu si-au spus niciodata cuvinte afectuoase, dar s-au sprijinit mereu una pe alta. Cand s-a casatorit, Tina s-a mutat impreuna cu sotul si cu soacra ei, dar dupa 4 ani a divortat si a revenit in aceeasi casa cu mama ei, acum bolnava de inima. Fiica ei, Camelia, a locuit pana la varsta de 14 ani la ambii parinti, pe rand, iar dupa aceea s-a stabilit definitiv...
by psihoterapia | Feb 16, 2014 | Academica
Manifestarila somatice sunt un limbaj. Acest limbaj, pe care incercam sa-1 descifram, ne informeaza despre un pro¬gram ce asteapta sa fie realizat – programul devenirii noastre intru fiinta. Prin intermediul bolii, el ne previne ca am apucat-o pe un drum gresit. Corpul devine astfel, atat materia din care putem fauri devenirea noastra, cat si instrumentul dar si recipientul in care operam. Trupul si manifestarile lui devin in acest mod reflectarea legitatilor imuabile si universale si depinde de noi sa-i gasim sensul si astfel sa ne conformam acestor legi sau in mod asumat sa le putem incalca. Aceste legi ce privesc fiinta umana nu reduc corpul doar la manifestarea lui de simplu obiect. In calitatea sa de instrument, limbaj, de materie prima, corpul este Omul, el insusi definit ca intalnire a corpului, a sufletului si a spiritului. Fiecare dintre noi este in acelasi timp corp (propriul sau corp), suflet si spirit, ce nu pot fi despartite. Iar cea mai mica parte a corpului poarta in ea totalitatea Omu¬lui – corp, suflet. Caci corpul fiintei umane e chemat sa-si intalneasca modelul, ceea ce in¬seamna ca e programat cu o finalitate precisa: a face din noi, mai intai, Oameni. A bloca desfasurarea acestui pro¬gram inseamna a genera boala. Pentru moment, umanitatea noastra, in dimensiunea sa colectiva, nu cuprinde inca aceste lucruri, ea nu are nici o idee despre legile interioare pe care le ignora si, prin urmare, le transgreseaza; de aici, atatea suferinte! Intregul corp este un limbaj iar in placere sau in durere, el are un limbaj. Cand e vorba de suferinta, medicina oficiala stie sa inlature raul fara a tine...
